dezamagire..amintiri…sperante…
19 Apr 2011 Un comentariu
in Diverse
Momentele prin care trecem noi tinerii pe plan emotional au o succesiune: “momentul distrugerii” “momentul oscilarii”,”momentul revenirii partiale sau totale”.. “momentul adaptarii si reluarii ” : Si-as puncta o etapa dificila in viata noastra.
La un moment dat al vietii ,exista o persoana(evident, pot fi si mai multe in cazurile triste) care ne darama psihologic,ne spulbera visele,planurile,gandurile,sentimentele fata de noi insine,fata de lumea in care traim,fata de dorintele si asteptarile noastre.Lucrurile astea fac sa “inghete sangele in noi” devenind reci si precauti chiar prea mult cazand in extrema cealalta pentru ca defapt asta se intampla intre/dupa etape,oscilam de la o extrema la alta.In aceasta etapa de “distrugere ” ,”jucam un nou rol”: Rolul critic,absurd,precaut peste masura,nepasare generala”. Realizam ce “ne-au distrus” aceste lovituri sau realizam ca ne-au intarit dar mai rar in acel moment.
De cele mai multe ori cadem in tacere,nesiguranta sau impulsii prea precaute si exagerate create de noi doar in lumea cladita pe acea experienta.Vedem totul din acel unghi nereusind sa mai realizam alte lucruri.
Cred ca pentru a depasii mai repede si mai usor aceasta etapa este implicarea in diverse activitati si ocuparea timpului insa nu doar atat.Trebuie si implicarea ta cu tine insuti ,reflectare asupra tuturor lucrurilor petrecute cu el/ea cat si cu tine in momentul de fata pentru ca trebuie sa constientizezi cateva lucrurile primordiale.Am sa formulez cateva intrebari la care te-ai putea gandii:
-de ce am ajuns in starea asta?
-de ce am reactiile acestea pe care inainte nu le aveam?
-oare imi fac rau aceste reactii daca le expun?
-aceste reactii ar trebuii sa le elimin?
-oare mai au dreptate si ceilalti?
-oare ar trebuii sa las orgoliul ?
-de ce ma gandesc la acele momente cu el/ea?
-de ce imi apar in minte comparatii cu el/ea cand vorbesc cu cineva sau cand vad pe cineva?ce as putea face in privinta asta?
-am observat ca m-am indepartat “de mine” si de ceilalti,
-oare trebuie sa-i judec pe ceilalti dupa experienta mea ?
-de ce nu sunt mai puternic/a sa depasesc acest moment?
In aceste momente cadem in dorinta de singuratate ,de a fugii departe,de a te plimba de unul singur si a
te gandii doar la” nimicuri” intamplate in viata ta,la neintelegerile ce ti le-a oferit viata de pana acum,la valurile ce ti-au spulberat visele ………..la lucrurile nedrepte ce te-au facut sa devii ceea ce esti acum ,atat de rece ….si cu resentimente fata de lume in general…
Amintiri……sperante…..
dezamagire….
Mai 26, 2011 @ 19:19:09
Despre ceea ce vorbesti sunt observatii foarte bine definite si punctate din perspectiva empirica a unor etape foarte importante in viata noastra, a fiecaruia. Foarte corect sunt puse intrebarile…o discutie cu pesoana ce zace in noi care are adevaratul potential si valoare inestimabila pot spune… un adevarat ”monstru” cu sensul cel mai bun posibil, care se afla latent in diferite stadii de dezvoltare atat cat lasam prejudecatile impreuna cu parerile altora sa-l scoata la iveala. Similar cu un cocon in care se afla un fluture care duce o batalie cu viata pentru viata…in fiecare din noi exista permanent un cocon depinde doar cat de mult ne dorim sa ajungem sa ne intindem aripile si sa zburam spre pacea sufletesca.